Sărbătoarea Nașterii Domnului

Luca 2:-8-16
(2:8) În ținutul acela erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
(2:9) Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare.
(2:10) Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
(2:11) astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
(2:12) Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.”
(2:13) Și deodată împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu și zicând:
(2:14) „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!”
(2:15) După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: „Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul!”
(2:16) S-au dus în grabă și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și pe Prunc culcat în iesle.